Un timp pentru toate Scriptura: Eclesiastul 3:1-15
Rezumat: În lecția de astăzi, învățăm că Dumnezeul suveran a stabilit vremurile pentru totdeauna, astfel încât oamenii să stea cu uimire în fața lui. Scriptura
Scriitorul Eclesiastului, cunoscut și sub numele de „Qoheleth” și „Predicatorul”, a vrut să știe cum să trăiască o viață plină de sens. A încercat tot felul de moduri de a trăi o viață plină de sens. În textul de astăzi, el vorbește despre cum există un timp pentru toate.
Ascultă cum a spus Predicatorul în Eclesiastul 3:1-15:
1 Pentru orice, există un timp și un timp pentru fiecare lucru de sub cer:
2 un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri;
un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge ceea ce este sădit;
3 un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a destrăma și un timp pentru a construi;
4 un timp de plâns și un timp de râs;
un timp de plâns și un timp de dans;
5 un timp pentru a arunca pietrele și un timp pentru a strânge pietrele;
un timp pentru a te îmbrățișa și un timp pentru a te abține de la îmbrățișare;
6 un timp de căutat și un timp de pierdut;
un timp de păstrat și un timp de aruncat;
7 un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;
un timp pentru a păstra tăcerea și un timp pentru a vorbi;
8 un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;
un timp pentru război și un timp pentru pace.
9 Ce câștig are lucrătorul din truda lui? 10 Am văzut treburile pe care Dumnezeu le-a dat copiilor oamenilor să fie ocupați. 11 El a făcut totul frumos la vremea lui. De asemenea, el a pus veșnicia în inima omului, totuși astfel încât să nu poată afla ce a făcut Dumnezeu de la început până la sfârșit. 12 Am înțeles că nu este nimic mai bun pentru ei decât să se bucure și să facă bine câtă vreme trăiesc; 13 de asemenea, ca fiecare să mănânce și să bea și să se bucure de toată truda lui; acesta este darul lui Dumnezeu pentru om.
14 Am înțeles că orice face Dumnezeu rămâne în veac; nimic nu poate fi adăugat la el, nici nimic luat din el. Dumnezeu a făcut-o, astfel încât oamenii să se teamă de El. 15 Ceea ce este, a fost deja; ceea ce trebuie să fie, deja a fost; iar Dumnezeu caută ceea ce a fost alungat. (Eclesiastul 3:1-15)
Introducere
Trăim într-o perioadă în care oamenii nu stau cu frică înaintea lui Dumnezeu. Suntem atât de ocupați încât îl uităm. Suntem atât de consumați de propriile noastre agende încât cu greu ne gândim la Dumnezeu.
Când Predicatorul a scris acest mesaj poporului lui Dumnezeu, și ei au uitat de Dumnezeu. Erau ocupați să cumpere și să vândă, să facă averi și să le piardă și fără să se gândească prea mult la Dumnezeu. Ei nu stăteau înfricoșați în fața lui Dumnezeu. Predicatorul a început să contracareze această problemă amintind poporului lui Dumnezeu din vremea lui – și a noastră – că există un timp pentru toate.
Revizuire
Predicatorul a deschis cartea Eclesiastului cu o introducere a lui însuși (1:1), o declarație a temei sale (1:2) și un rezumat poetic al temei sale (1:3-11).
Tema lui este simplă: totul este vanitate.
Cuvântul ebraic pentru vanitate înseamnă „abur” sau „respirație”. Se referă la ceea ce este lipsit de sens, zadarnic, efemer și trecător.
Deci tema Predicatorului este că totul în viață este lipsit de sens. Timp de douăsprezece capitole și jumătate își demonstrează tema.
Cu toate acestea, Predicatorul dă în cele din urmă un corector. El spune că totul în viață este lipsit de sens fără Dumnezeu. Scopul său final este să arate că putem trăi o viață plină de sens numai atunci când o trăim într-o relație corectă cu Dumnezeu. Dacă nu ne trăim viața într-o relație corectă cu Dumnezeu, atunci într-adevăr totul în viață este lipsit de sens. Dar, dacă ne trăim viața într-o relație corectă cu Dumnezeu, atunci totul în viață are sens.
Predicatorul a explorat mai multe domenii ale vieții pentru a demonstra că totul este deșertăciune, că totul în viață este lipsit de sens fără Dumnezeu. El a explorat înțelepciunea (1:12-18), plăcerea (2:1-11), viața înțeleaptă (2:12-17) și truda (2:18-26). Și în fiecare dintre aceste domenii a descoperit că în afară de Dumnezeu, nu câștigăm nimic.
În căutarea lui continuă de a găsi cum să trăiască o viață plină de sens, Predicatorul și-a îndreptat atenția către timp.
Lecţie
În lecția de astăzi învățăm că Dumnezeul suveran a stabilit vremurile pentru totdeauna, astfel încât oamenii să stea cu uimire în fața lui.
I. Declarația tezei: pentru orice există un anotimp (3:1)
În primul rând, să ne uităm la declarația tezei. Declarația tezei este dată în Eclesiastul 1:1: „Pentru orice este un timp și un timp pentru fiecare lucru de sub cer”.
Există un moment potrivit pentru orice. Viața umană nu este întâmplătoare. Predicatorul proclamă că există un „timp potrivit pentru fiecare chestiune de sub cer”.
A. O poezie despre vremuri (3:2-8)
Predicatorul ilustrează teza sa că există un timp pentru orice cu o poezie despre vremuri din Eclesiastul 3:2-8. Această poezie menționează timpul de douăzeci și opt de ori. Există un timp pentru asta și există un timp pentru asta – de douăzeci și opt de ori. Un comentator spune că „suna ca un ceas care, inexorabil și independent de dorințele oamenilor, continuă să bată și să bată. Orice s-ar întâmpla și nu poți face nimic în privința asta.”
