Cum este Raiul? Există trei lucruri pe care vi le pot spune ca răspuns la această întrebare. Cel mai important fapt este că cerul este un loc real. Ascultați cuvintele lui Isus în noaptea dinaintea crucificării: Nu lăsați inimile voastre să fie tulburate. Credință în Dumnezeu; ai încredere și în mine. În casa Tatălui meu sunt multe camere; dacă nu ar fi așa, ți-aș fi spus. Mă duc acolo să vă pregătesc un loc. Și dacă mă duc și vă pregătesc un loc, mă voi întoarce și vă voi lua cu mine pentru ca și voi să fiți acolo unde sunt (Ioan 14: 1-3, subliniind al meu). De două ori în trei versete Isus numește cerul un loc. El înseamnă că cerul („casa Tatălui meu”) este un loc real, la fel de real ca New York, Londra sau Chicago. Locul numit cer este la fel de real ca și locul pe care îl numiți acasă. Este un loc real plin de oameni adevărați, motiv pentru care Biblia compară uneori raiul cu un conac cu multe camere (Ioan 14: 1-3) și alteori cu un oraș uriaș plin de oameni (Apocalipsa 21-22). Biblia ne mai spune că cerul este locuința lui Dumnezeu. Tronul Său este acolo, îngerii sunt acolo și Domnul Iisus Hristos este în ceruri. Filipeni 3:20 spune foarte clar că „cetățenia noastră este în ceruri. Și așteptăm cu nerăbdare un Mântuitor de acolo, Domnul Iisus Hristos ”. De aceea, Iisus i-a spus hoțului de pe Cruce: „Astăzi vei fi cu mine în paradis” (Luca 23:43). În al treilea rând (și mi se pare fascinant acest fapt), Biblia sugerează că raiul nu este atât de departe pe cât am putea crede. Deoarece cerul este un loc real, uneori credem că trebuie să fie în afara universului nostru actual - ceea ce ar însemna că este la miliarde și miliarde de ani lumină distanță. Cu toate acestea, este foarte clar că primii creștini au înțeles că vor trece imediat din această viață în prezența lui Hristos în ceruri. Cum poate fi posibil dacă cerul este dincolo de cea mai îndepărtată galaxie? Evrei 12: 22-24 ne spune ceva uimitor despre ceea ce a făcut Evanghelia pentru noi: Dar ai ajuns pe Muntele Sion, la Ierusalimul ceresc, cetatea Dumnezeului cel viu. Ai ajuns la mii și mii de îngeri într-o adunare veselă, la biserica întâiului născut, ale cărei nume sunt scrise în ceruri. Ai venit la Dumnezeu, judecătorul tuturor oamenilor, la duhurile oamenilor drepți desăvârșiți, la Iisus mijlocitorul unui nou legământ și la sângele stropit care spune un cuvânt mai bun decât sângele lui Abel. Scriitorul compară aici Mt. Sinai cu Mt. Sion. Sub vechiul legământ nimeni nu se putea apropia de Dumnezeu decât în ​​condiții foarte stricte. De aceea, muntele a tremurat de tunete și fulgere. [Notă: de trei ori scriitorul Evreilor folosește un cuvânt grecesc care înseamnă „a se apropia” sau „a se apropia cu atenție.] Dar acum în Hristos am fost apropiați de realitățile cerești. Gândiți-vă la ceea ce spune: Nu suntem atât de departe de cer. Nu suntem atât de departe de îngeri. Nu suntem atât de departe de cei dragi din cer. Nu suntem atât de departe de Dumnezeu. Nu suntem atât de departe de Isus însuși. Raiul este un loc real, este locul în care Isus este chiar acum și nu este departe de noi. II. Cum este cerul? Această întrebare a venit de la unul dintre elevii noștri de liceu. Aș răspunde spunând că Biblia nu ne oferă multe informații. Ceea ce avem sunt imagini și imagini ale cerului și comparații cu viața de pe pământ. Cum este cerul? Iată câteva fapte biblice despre cer. Este … - Locuința lui Dumnezeu (Psalmul 33:13). - Unde este Hristos astăzi (Fapte 1:11). - Unde se duc creștinii când mor (Filipeni 1: 21-23). - Casa Tatălui (Ioan 14: 2). - Un oraș proiectat și construit de Dumnezeu (Evrei 11:10). - O țară mai bună (Evrei 11:16). - Paradisul (Luca 23:43). Cei mai mulți dintre noi am auzit că raiul este un loc în care străzile sunt pavate cu aur, porțile sunt din perle, iar pereții din bijuterii prețioase. Aceste imagini provin din Apocalipsa 21-22, care ne oferă cea mai extinsă imagine a cerului din întreaga Biblie. Dacă mă întrebați dacă cred că acele lucruri sunt literalmente adevărate, răspunsul este da și nu. Da, sunt literalmente adevărate, dar nu, raiul nu va fi așa cum ne imaginăm. Va fi mult mai mare.

Scara către Cer Ați avut ocazia să intrați recent într-o librărie creștină? Este o experiență destul de luminoasă. Trebuie să vedeți cărți precum „Zece pași spre Hristos”, „Șase moduri de a vă împuternici viața de rugăciune”, „14 principii evanghelice care vă pot schimba radical familia” „30 de gânduri pentru o viață victorioasă”. (Da, acestea sunt titluri reale de carte). Și vând. Unele dintre ele pot fi chiar benefice. Dar, se pare că suntem obsedați de descompunerea creștinismului în bucăți ușor de gestionat. Este o societate de auto-ajutorare în care trăim și vrem să o putem face singuri. Vrem un sentiment de realizare. Vrem să ne bucurăm de sentimente de progres. Ne dăm seama că a ajunge la cer este o sarcină dificilă și, așadar, vrem ca Dumnezeu să ne ofere o scară către cer. Vrem ca Dumnezeu să rupă credința creștină în bucăți ușor de gestionat, pe care le putem face singuri. În lectura Evangheliei noastre, Isus face referire la povestea despre scara lui Iacov spre cer. Iacob a fost un inventator și un șmecher. El l-a păcălit pe Esau din dreptul său de întâi născut și chiar l-a înșelat din binecuvântarea tatălui său. Dar șmecheria lui Iacov s-a întors să-l muște: Esau avea să-l omoare. Iacob a plecat în grabă, fără niciun ban pe numele său și nimic altceva decât hainele de pe spate. Într-o noapte, în timp ce fuge, a avut un vis. A văzut o scară cu piciorul pe pământ și vârful ei ajungând până la cer. Îngerii lui Dumnezeu urcau și coborau pe ea. Domnul Dumnezeu însuși a stat lângă el și i-a promis că îl va aduce înapoi în țara sa în pace și prosperitate. Așadar, este vorba despre scara lui Iacov spre cer? Este drumul spre cer o chestiune de „Zece pași”, „Șase căi”, „14 Principii” sau „30 de gânduri”? Hristos descompune calea spre cer în bucăți ușor de gestionat, pe care le putem realiza dacă ne punem cu adevărat mintea în față? În Isus Dumnezeu ne caută. Uneori îi auzim pe oameni spunând: „Am decis să-L urmez pe Isus”. Sau uneori îi veți auzi pe predicatori sau evangheliști întrebând: „L-ai găsit pe Isus? L-ai făcut pe Isus Domnul și Mântuitorul tău personal? ” De multe ori, oamenii cred că trebuie să arătăm inițiativa, să facem primul pas, să ieșim din barcă! „Trebuie doar să faci primul pas, apoi Dumnezeu va face restul!” Cu toate acestea, acesta nu este cazul lui Phillip și Nathaniel și nici pentru noi nu este cazul. Întrebarea este, în textul nostru, cine a găsit pe cine? „A doua zi Isus a decis să meargă în Galileea și l-a găsit pe Phillip”. A decis Iisus. El a găsit. A fost alegerea lui Isus. Decizia lui Iisus. Isus l-a găsit pe Phillip. Phillip nu-l căuta pe Iisus. Nici Phillip nu a „luat o decizie de a-L urma pe Isus”. Phillip nu s-a dus la Iisus și a spus: „Hei, pot să te urmez?” Amintiți-vă, Isus este același care a fost la Începutul cu Dumnezeu. Când vorbește, lucrurile se întâmplă. "Să fie lumină." Boom! Ușoară. Philip aude pur și simplu apelul „Urmează-mă” și face exact asta. Când, Phillip fuge să-i spună lui Nathaniel, el spune: „L-am găsit pe tipul despre care vorbea tot Vechiul Testament!” Stai puțin, cine a găsit pe cine? Isus l-a găsit pe Phillip. Vrem să urcăm scara către cer și asta începe de obicei cu luarea creditului pentru ceva ce a făcut Dumnezeu. Cu toate acestea, Phillip își mărturisește credința că Iisus este Mesia prezis. Această credință este prezentă doar pentru că Duhul Sfânt a lucrat în inima sa prin Cuvântul puternic al lui Isus. La început, Natanael nu crede că Isus ar putea fi Mesia. Este un sceptic. Pentru el, fiul unui tâmplar obișnuit într-un sat mic și lipsit de importanță nu poate fi Mesia. Este prea obișnuit pentru un Mesia. Mesia va fi dintr-o familie importantă și dintr-un oraș important! Vrem să urcăm scara către cer și asta înseamnă că uneori avem aceeași problemă. Credem că Dumnezeu lucrează în moduri prea obișnuite. Vrem miracole și emoție. Vrem ca Dumnezeu să apară și să facă trucuri pentru noi. Vrem ca Dumnezeu să lucreze în condițiile noastre. Dar ceea ce obținem este lucruri obișnuite: Cuvânt, apă, pâine și vin. Întâlnirea lui Nathaniel cu Isus i-a schimbat părerea. Phillip nu l-a cucerit cu argumente fanteziste. El nu a scos cel mai nou truc de evanghelizare sau o metodă apologetică mai profundă. Nici el nu îl supune unei prelegeri lungi de dovezi mesianice. El a spus pur și simplu: „Vino și vezi”. Vrem să urcăm scara către cer gândindu-ne că tot ce avem nevoie este cea mai recentă muzică și cea mai nouă metodă și vom exploda la cusături cu noi convertiți! Dar Phillip l-a adus la Isus. Uneori, când ai un sceptic, tot ce poți face este să-i aduci lui Isus. Când îi aducem sceptici sau pe oricine la Isus, el va merge întotdeauna dincolo de așteptările noastre. Înainte ca Nathaniel să poată face sau spune ceva. Isus face ceva izbitor. Îl laudă pe Nathaniel. El spune că Nathaniel este fără viclenie. Nu seamănă cu Iacob, care a fost un înșelător, înșelător, șmecher, care s-a luptat cu Dumnezeu. Ar face un jucător de poker teribil, dar un prieten minunat.