Introducere: Oricine participă la o competiție își dorește să câștige: fie că este vorba despre o cursă electorală, un joc de baschet sau dorința de a fi primul la coadă la Starbucks. În competițiile sportive, precum Jocurile Olimpice, concurenții fac tot ce le stă în putință pentru a câștiga: îndură nenumărate ore de antrenament, angajează cei mai buni antrenori, elimină orice distragere a atenției, renunță la tot ce este de prisos și caută orice modalitate de a obține un avantaj. Deși majoritatea concurează respectând regulile, unii sportivi recurg la mijloace ilegale și nelegitime pentru a-și spori șansele. Și noi dorim să câștigăm în cursa pentru a deveni campioni spirituali. Un campion spiritual este o persoană dedicată în totalitate lui Isus, care se străduiește să semene tot mai mult cu El. Linia de sosire a credinței este o viață care, astăzi, este mai creștină decât a fost ieri. Scopul nu este perfecțiunea, ci progresul. Prin urmare, viața creștină nu seamănă cu plimbarea unui turist prin parc sau cu relaxarea unui vacanțier pe plajă. Viața creștină seamănă mai degrabă cu un maraton. Apropo, ai avansat astăzi spre acest obiectiv mai mult decât ai făcut-o ieri? Nu este o chestiune de durată, ci de asemănare. Contează puțin de cât timp te afli pe pistă; contează enorm cât de mult ai progresat față de linia de start. Dacă nu progresezi, ce anume te reține? Ce te face să te împiedici în călătoria ta spirituală? Ce îți încetinește progresul spre asemănarea cu Hristos? Cu alte cuvinte, în cursa care îți stă înainte, ce ar spune Dumnezeu că te împiedică, în acest moment, să fii campionul care El dorește să fii? Autorul Epistolei către Evrei spune: „Astfel, dar, și noi, fiindcă suntem înconjurați de un nor atât de mare de martori, să dăm la o parte orice povară și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care ne stă înainte” (Evrei 12:1).
Capitolul 12 din Evrei începe cu cuvântul „Astfel” (sau „Prin urmare”). Când întâlnești acest cuvânt în Biblie, ar trebui să te întrebi: care este rolul lui aici? Expresia „de aceea” din Evrei 12:1 face trimitere la capitolul 11 din Evrei, acea mare „galerie a eroilor” credinței. Campionii din Evrei 11 au alergat cu succes cursa și acum ne încurajează să devenim și noi campioni spirituali. Bărbații și femeile credinței menționați în Evrei 11 nu au fost oameni perfecți. Priviți lista. Noe a fost un bețiv. Avraam, un mincinos. Samson, un om dominat de patimi. Rahav, o prostituată. Moise avea probleme cu temperamentul. Ghedeon era copleșit de frică. David, un adulter și un ucigaș. Acești oameni nu doar că nu erau perfecți, dar nici măcar nu se apropiau de perfecțiune. Totuși, ei au înaintat spre linia de sosire a asemănării cu Hristos. Acești campioni de odinioară ne vorbesc și nouă astăzi. Noe îi spune oricărui bețiv că se poate opri. Avraam îi amintește oricărui mincinos că poate spune adevărul. Samson recunoaște că puterea lui Dumnezeu te poate ajuta să învingi patimile. Rahav îți transmite că poți rupe lanțurile promiscuității. Moise îți amintește că, prin ajutorul lui Dumnezeu, îți poți stăpâni mânia. Ghedeon mărturisește că îți poți înfrunta temerile. Iar David ne arată că putem depăși chiar și cele mai grave fapte pe care le poate comite o ființă umană. I. Greutățile care ne încetinesc La fel ca acei campioni care ne-au precedat, nici noi nu suntem perfecți; cu toții purtăm de-a lungul vieții poveri care tind să ne frâneze progresul spiritual. A. Povara păcatului fățiș Uneori, această povară constă în păcate evidente – lucruri despre care știm că sunt greșite, dar de care, pur și simplu, nu am vrut să ne despărțim. Păcatul fățiș ne încurcă picioarele, făcându-l pe alergător să se împiedice și să cadă, adesea în mod repetat. Pe câți oameni i-ați văzut împiedicându-se în umblarea lor creștină din cauza amărăciunii, a minciunii, a invidiei, a idolatriei sau a păcatelor sexuale?
B. Povara păcatului persistent Uneori, această povară este reprezentată de păcate persistente – lucruri de care am încercat să scăpăm, dar care revin mereu și mereu, asemenea unui cancer. Amintirile greșelilor din trecut, lupta cu dependențele și obiceiurile nocive de care nu ne putem debarasa se numără printre numeroasele păcate care ne împovărează și ne frânează înaintarea.
C. Povara distragerilor Însă păcatul nu este singurul lucru care ne împiedică să fim campioni spirituali. Uneori, aceste poveri sunt lucruri care nu sunt neapărat păcătoase în sine, ci constituie distrageri ce ne împiedică să progresăm pe plan spiritual. Autorul Epistolei către Evrei vorbește, de asemenea, despre „a lepăda orice povară care ne încurcă atât de ușor”. Este vorba despre numeroase aspecte ale vieții care, deși nu sunt păcătoase prin natura lor, pot deveni poveri ce ne încetinesc, ne rețin și ne stânjenesc progresul. Ne referim la preocupări precum ambiția, viața socială, amenajarea locuinței, golful, tenisul, navigarea pe internet, filmele, muzica, discuțiile telefonice excesive, jocurile video sau lectura excesivă a unor cărți lipsite de importanță. Îți adresez din nou întrebarea: în cursa care îți stă înainte, ce anume – în opinia lui Dumnezeu – te împiedică în prezent să fii campionul care El dorește să fii? Este dependența povara ta? Fără ce anume crezi că nu te poți descurca? Putem condamna sau compătimi alcoolicul ori consumatorul de droguri, însă adevărul este că noi toți tindem să dezvoltăm diverse forme de dependență.
Predică: Poți face un milion de viraje greșite, iar Dumnezeu va face un milion de viraje corecte
Lopata credinței și lupta personală
Ei bine, mă rugam și mă întrebam ce să fac, iar unul dintre lucrurile pe care le învăț este că, atunci când Dumnezeu transmite un cuvânt puternic, nu este întotdeauna bine să mai adaugi un alt cuvânt peste el fără a aprofunda cu adevărat acel cuvânt. Amin, amin. Pentru că simplul fapt că am predicat despre el nu înseamnă că l-ați înțeles pe deplin. Aduceți lopata aceea, pentru că am vorbit despre a săpa, despre a săpa. Da, acum vom săpa în profunzime acest subiect.
Această lopată anume mi-a fost împrumutată de Pastorul Robinson. Este una dintre lopețile pe care le-am folosit la ceremonia de începere a lucrărilor pentru clădirea în care vă aflați acum. Vedeți? Asta înseamnă că edificiul în care sunteți acum a început cu o lopată și o groapă mare în pământ. Iar pentru mine, acest lucru înseamnă enorm. Înseamnă enorm.
Pentru că, în momentul în care am ținut această lopată în mână ca să o înfig în pământ pentru a construi o clădire de – cred că era de 86 sau 83 de milioane de dolari – nu aveam banii necesari. Nu aveam nici măcar banii pentru avans. Nu aveam un împrumut aprobat. Nu aveam nicio bancă dispusă să ne dea banii. Aveam suficienți bani doar cât să săpăm groapa, și am săpat. Am săpat groapa, nu doar cu lopeți, ci și cu buldozere. Am săpat groapa, am săpat groapa, am săpat groapa... și era o groapă uriașă.
Era un moment plin de entuziasm; biserica era entuziasmată, oamenii dansau și strigau de bucurie pentru că predicam despre credință și putere. Am săpat groapa, iar ei au continuat să strige până când a început să crească iarbă în ea. Încă mai strigau puțin, dar apoi apa a început să umple groapa, timpul a trecut, iar eu nu reușeam să obțin o izbândă. Și în timp ce săpam groapa pentru a ridica acea clădire, am ajuns în situația de a săpa o groapă pentru a-mi înmormânta mama. Așa că, atunci când văd această lopată, văd o mulțime de lucruri. Văd stres, luptă și durere. Și, în cele din urmă, am trecut pe lângă acea groapă. Treceam pe lângă ea în fiecare zi, în drum spre șantierul clădirii. I-am spus lui Dumnezeu: „Nu-mi fac griji pentru acea clădire”. Am spus: „Nu o construiesc pentru copiii mei. Aceasta este pentru copiii Tăi; iar dacă Tu nu Te îngrijești de copiii Tăi, eu voi avea cea mai mare piscină din Dallas”.
O voi betona, o voi vopsi în albastru și voi deschide cea mai mare piscină pe care au văzut-o vreodată în viața lor, pentru că bătălia nu este a mea. Nu mă auziți? Îi aparține Domnului. Am spus că îi aparține Domnului.
Aprofundând tema „Sapă-ți drumul spre ieșire”
Și vom discuta despre asta în seara aceasta. Am primit atât de multe relatări despre binecuvântări și mărturii în urma predicii de duminică, „Construind pentru extindere”. Atât de mulți oameni au spus că au fost binecuvântați și atinși de mesaj. Le-a schimbat viața. Oamenii povesteau cum au plâns, cum au fost mișcați. Vom aprofunda puțin subiectul.
Pentru că oriunde merg – pe Instagram, Facebook, Twitter, peste tot – oamenii spuneau: „Mi-am luat lopata și sunt gata să sap”. Cineva îmi arăta emoji-uri cu oameni care sapă. Nici nu știam că există emoji-uri cu oameni care sapă. Cred că așa le spun – emoji-uri, acele mici imagini animate. Și sapă, sapă neîncetat, apoi încep să sape din nou exact aceeași groapă pe care au săpat-o înainte. Toată lumea îmi trimitea astfel de lucruri despre săpat.
Și m-am întrebat: dincolo de entuziasm, când vine vorba de aspectele practice, înțelegem cu adevărat ce înseamnă asta? Haideți să facem un pas înapoi și să revenim la textul de la care am pornit. Când am început să studiez textul, m-am oprit asupra pasajului din 2 Împărați 3:8-19. Nu vi-l voi prezenta în întregime, dar în seara aceasta, în loc să vorbim despre construirea în vederea extinderii, vom vorbi despre cum să-ți croiești drum spre ieșire săpând. Da, să-ți croiești drum spre ieșire săpând.
Alianțe neașteptate pentru victorie
Am făcut o afirmație la început, bazată pe versetul care spune: „El a întrebat: «Pe unde să pornim?» Iar celălalt a răspuns: «Pe drumul prin pustiul Edomului.»” Astfel, au pornit la drum regele lui Israel, regele lui Iuda și regele Edomului. Regele lui Israel, regele lui Iuda și regele Edomului.
Vreau să mă opresc puțin aici și să vă spun ceva. Regele lui Israel — Ioram, regele lui Iuda — Iosafat, și regele Edomului nu aveau nimic în comun. Nu aveau nimic în comun. Aveau sisteme de credință diferite. Aveau popoare diferite. Dar s-au unit pentru că aveau un dușman comun. Moabiții încercau să-i distrugă.
Motivul pentru care insist asupra acestui aspect este că, uneori, oamenii vor să colaboreze doar cu cei care le seamănă — care arată la fel, se comportă la fel, votează la fel, gândesc la fel sau se închină la fel ca ei. Știți, oamenii au tot felul de idei de genul: „Ce cauți în preajma cutăruia?” sau „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă”. Însă a te despărți nu înseamnă că Dumnezeu nu Se va folosi de alți oameni pentru a aduce o binecuvântare în viața ta.
