Pe cine iubește Domnul, îl pedepsește De multe ori nu reușim să vedem că pedepsirea pe care o primim poate fi ceea ce Dumnezeu folosește pentru a ne sfinți, pregătindu-ne ca fiind copiii Săi spirituali. Când Dumnezeu începe un proiect, El îl termină; trebuie să emulăm asiduu această trăsătură. Dacă nu primim corectarea sau pedepsirea lui Dumnezeu, ar trebui să ne alarmăm. În timp ce Iov a fost pedepsit de Dumnezeu, a învățat supunere și recunoștință, smerenie, tăcere, pocăință și că nu văzuse atotputernicia lui Dumnezeu. Pedeapsa se concentrează mai mult pe disciplină și antrenament decât pe pedeapsă. Dumnezeu folosește circumstanțe precum pierderea financiară sau boala pentru a ne orienta spre sfințire. Fără pedeapsă evlavioasă, putem ceda la mândrie spirituală, încredere în sine, satisfacție de sine sau smugness, dar cu pedeapsă evlavioasă, ajungem la smerenie, blândețe, putere sub control și răbdare. Ați observat, ca și mine, modul în care această societate gestionează problemele. Orice ar fi, dacă este vorba despre probleme de comportament ale copiilor, ei spun: "Iată un medicament". Dacă o persoană este descurajată, ea spune: „Iată un drog”. Dacă o persoană este deprimată, spune: „Ia acest medicament”. În mod uimitor, există mii de droguri acolo pentru orice număr de lucruri. Probleme de căsătorie? Luați Viagra. Modul mondial de a rezolva problemele și depresia este total diferit, așa cum ne-am aștepta, de modul în care Dumnezeu o gestionează. Asta ne interesează astăzi. Una dintre cele mai prolifice cauze ale stării depresiei spirituale în biserică este eșecul de a realiza că Dumnezeu folosește diverse metode în procesul sfințirii noastre. El este Dumnezeul nostru, care „ne-a iubit cu o iubire veșnică”. Marele său scop pentru noi este sfințirea noastră și „ca noi să fim sfinți și fără vina înaintea Lui în dragoste”. I Tesaloniceni 4: 3-4 Căci aceasta este voia lui Dumnezeu, sfințirea ta: să te abții de la imoralitatea sexuală; ca fiecare dintre voi să știe să-și posede propriul vas în sfințire și onoare. Marea preocupare primordială a lui Dumnezeu pentru noi nu este fericirea noastră, ci sfințenia noastră. În marea Sa dragoste, El este hotărât să ne aducă în această stare și El folosește multe mijloace diferite în acest scop. Eșecul nostru de a ne da seama de grija lui Dumnezeu ne face adesea să ne împiedicăm și chiar să ne înțelegem complet unele dintre relațiile lui Dumnezeu cu noi. Ca niște copii proști, simțim că Tatăl nostru ceresc ne tratează uneori cu amabilitate sau cu asprime. Apoi, începem să ne fie milă de noi înșine și se descurajează. Asta, desigur, duce adesea la depresie. Și se datorează eșecului nostru de a realiza realizările minunate ale lui Dumnezeu referitoare la noi și de ce El trebuie să ne disciplineze pentru a realiza voia Sa. Aceasta este problema care este tratată, într-un mod atât de eficient și inspirat, în Evrei 12, unde vedem că uneori Dumnezeu promovează sfințirea în copiii Săi, pedepsindu-ne și mai ales permițându-ne să înțelegem semnificația pedepsirii. Evrei 12: 5-11 Și ai uitat îndemnul care îți vorbește ca pe fii: „Fiul meu, nu disprețui pedepsirea Domnului și nu te descuraja când vei fi mustrat de El; pentru care Domnul iubește, El îl pedepsește. , și biciuiește pe fiecare fiu pe care îl primește. " Dacă înduri pedepsirea, Dumnezeu se ocupă de tine ca de fii; căci ce fiu este pe care un tată să nu-l pedepsească? Dar dacă ești fără a pedepsi, de care toți au devenit părtași, atunci ești nelegitim și nu fii. Mai mult, am avut tați umani care ne-au corectat și le-am acordat respect. Să nu fim mult mai ușor supuși Tatălui spiritelor și să trăim? Căci într-adevăr, pentru câteva zile, ne-au pedepsit așa cum li s-a părut cel mai bun, dar El pentru profitul nostru, pentru ca noi să fim părtași la sfințenia Lui. Acum, nici o pedeapsă nu pare a fi bucuroasă pentru prezent, ci dureroasă; cu toate acestea, după aceea dă rodul pacific al dreptății celor care au fost instruiți de ea. Poate că nicăieri nu vedem mai clar faptul că sfințirea este lucrarea lui Dumnezeu decât în ​​legătură cu acest subiect al pedepsirii. Suferim mustrare pentru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Pavel ne spune că Dumnezeu ne face aceste lucruri pentru binele nostru - „Pe cine iubește Domnul, pedepsește și biciuiește pe fiecare fiu pe care îl primește.” Desigur, ne dăm seama aici că cuvântul fiu se aplică și fiicelor. Și apoi observăm că, pentru accentuare, îl pune și negativ. El spune: „Dacă înduri pedepsirea, Dumnezeu se ocupă de tine ca de fii; căci ce fiu este un tată care nu pedepsește? Dar dacă ești fără a pedepsi, de care toți au devenit părtași, atunci ești nelegitim și nu fii. ' Fără disciplină, parcă nu suntem cu adevărat copii în familie, nu suntem tratați ca fii. În societatea actuală, a fi numit ticălos poate să nu însemne prea mult. Pentru oamenii de pe stradă, nu contează pentru că pur și simplu nu le pasă. Nu au cunoștințe despre vreun standard util care să fie susținut. Dar pentru biserică, este o afirmație foarte semnificativă de a fi numit ticălos.