​Rai si iad „Și vă spun că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor ședea cu Avraam, Isaac și Iacov, în împărăția cerurilor. Dar copiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” – Matei 8:11-12 Acesta este un tărâm în care vorbirea simplă este permisă și în care oamenii sunt dispuși să permită o audiere echitabilă pentru oricine le poate spune ceea ce merită atenția lor. În seara asta sunt destul de sigur că o audiență atentă, pentru că vă cunosc prea bine pentru a presupune altfel. Acest domeniu, după cum știți cu toții, este proprietate privată; și le-aș oferi doar o sugestie celor care ies în aer liber să predice — că este mult mai bine să intri într-un câmp, sau un teren neocupat, decât să blochezi drumurile și să oprești afacerile; în plus, este mult mai bine să fim oarecum sub protecție, astfel încât să putem preveni imediat tulburările. În seara asta, sper să vă încurajez să căutați drumul spre rai. De asemenea, va trebui să rostesc niște lucruri foarte clare cu privire la sfârșitul celor pierduți în groapa iadului. Despre ambele subiecte voi încerca să vorbesc, așa cum mă ajută Dumnezeu. Dar, vă implor, cum vă iubiți sufletele, cântăriți bine și rău în această noapte; vezi dacă ceea ce spun eu este adevărul lui Dumnezeu. Dacă nu este, respinge-l cu totul și aruncă-l; dar dacă este, pe riscul tău, nu-l ține seama; căci, după cum vei răspunde înaintea lui Dumnezeu, marele Judecător al cerului și al pământului, îți va fi rău dacă vor fi disprețuite cuvintele robului său și ale Scripturii sale. Textul meu are două părți. Prima este foarte plăcută minții mele și îmi face plăcere; al doilea este teribil în extrem; dar, întrucât ambele sunt adevărul, ele trebuie propovăduite. Prima parte a textului meu este: „Vă spun că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și se vor așeza cu Avraam, Isaac și Iacov, în împărăția cerurilor”. Propoziția pe care o numesc partea neagră, întunecată și amenințătoare este aceasta: „Dar copiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților”. I. Să luăm prima parte. Iată o promisiune glorioasă. O voi citi din nou: „Vor veni mulți de la răsărit și de la apus și se vor așeza cu Avraam, Isaac și Iacov, în împărăția cerurilor”. Îmi place acest text, pentru că îmi spune ce este raiul și îmi oferă o imagine frumoasă despre el. Se spune că este un loc în care mă voi așeza cu Avraam, Isaac și Iacov. O, ce gând dulce este pentru omul muncitor! Își șterge adesea sudoarea fierbinte de pe față și se întreabă dacă există o țară în care să nu mai trebuiască să trudească. De-abia mănâncă o gură de pâine care să nu fie umezită cu sudoarea frunții. Adesea, el vine acasă obosit și se aruncă pe canapea, poate prea obosit pentru a dormi. El spune: „O, nu există pământ unde să mă pot odihni? Nu există nici un loc unde să mă pot așeza și, pentru o dată, lăsați aceste mădulare obosite să stea nemișcate? si munca, „Există un pământ fericit Foarte departe-" unde truda şi munca sunt necunoscute. Dincolo de acel welkin albastru, există un oraș frumos și strălucitor, pereții lui sunt de jaspi și lumina lui este mai strălucitoare decât soarele. Acolo „cei obosiți se odihnesc și cei răi încetează să se tulbure”. Spirite nemuritoare sunt acolo, care nu-și șterg niciodată sudoarea de pe frunte, căci „nu seamănă și nici nu seceră”; nu trebuie să trudească și să trudească.” Acolo, pe un munte verde și înflorit, Sufletele lor obosite vor sta; Și cu bucurii transportatoare relatează Munca picioarelor lor.” Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai bune vederi ale raiului este că este un tărâm de odihnă – în special pentru omul muncitor. Cei care nu trebuie să muncească din greu, cred că vor iubi raiul ca loc de slujire. Este foarte adevărat. Dar pentru omul muncitor, pentru omul care trudește cu creierul sau cu mâinile, trebuie să fie vreodată un gând dulce că există un pământ unde ne vom odihni. În curând, această voce nu va mai fi niciodată încordată; în curând, acești plămâni nu vor trebui niciodată să se depună eforturi peste puterea lor; în curând, acest creier nu va fi pus pe gânduri; dar voi sta la masa de banchet a lui Dumnezeu; da, mă voi așeza pe sânul lui Avraam și voi fi liniștit pentru totdeauna. Oh! fii și fiice obosiți ale lui Adam, nu va trebui să aruncați plugul în pământul nemulțumit din ceruri, nu veți avea nevoie să vă ridicați la osteneli zilnice înainte de a răsări soarele și să lucrați în continuare când soarele a plecat cu mult timp în urmă la odihnă. ; dar veți fi liniștiți, veți fi liniștiți, vă veți odihni, căci toți sunt bogați în ceruri, toți sunt fericiți acolo, toți sunt pașnici. Munca, necazul, osteneala și osteneala sunt cuvinte care nu pot fi scrise în ceruri; ei nu au astfel de lucruri acolo, căci se odihnesc mereu. Și marcați compania bună cu care stau. Ei trebuie să „şeze cu Avraam, Isaac şi Iacov”. Unii oameni cred că în rai nu vom cunoaşte pe nimeni.