Introduzione: U Signore permette à u so populu di ghjunghje à un locu di impotenza tutale è di fiducia tutale. Ma, quandu a nostra preghiera hè basata annantu à sta realizazione, a cumpassione di u Signore prevale.
Sò in una situazione imbarazzante stasera perchè aghju sceltu un titulu per u mo missaghju, o piuttostu, Diu m'hà datu un titulu è ùn sò micca sicuru di ciò chì diceraghju. Prima di tuttu, Ruth è eiu faremu a nostra proclamazione. Dui persone sò state abbastanza gentili da dà ci sti versi pocu fà cum'è una parolla da Diu. Diceremu l'ultimi quattru versi di u Salmu 92 in a NIV, per pruvà chì ùn ci hè pregiudiziu!
"I ghjusti fiuriranu cum'è una palma, cresceranu cum'è un cedru di u Libanu; piantati in a casa di u Signore, fiuriranu in i cortili di u nostru Diu. Daranu sempre frutti in a vechjaia, resteranu freschi è verdi, Proclamendu: 'U Signore hè ghjustu; Ellu hè a mo roccia, è ùn ci hè ingiustizia in ellu'".
Amen! Vi aghju digià datu u tìtulu di u mo missaghju. Questu hè insolitu, ùn sò micca s'ellu Diu hà mai fattu questu esattamente prima. M'hà datu un tìtulu è dopu aghju avutu à pruvà à scopre ciò ch'ellu vulia ch'eiu dicessi. U tìtulu hè "A Preghiera di a Disperazione". Vogliu dì vi cumu hè accadutu.
Un pocu tempu fà in i Stati Uniti, aghju insignatu una seria di sei missaghji nantu à "Israele: Passatu, Presente è Futuru". L'ultimi dui missaghji eranu chjamati "Sguardi di u Futuru", eranu un tentativu di prisentà da a Scrittura ciò chì aspetta sempre Israele mentre sò tornati in a so terra. Sò ghjuntu à Zaccaria 14: 1-3, chì hè u culmine, hè u ritornu di u Messia in gloria, hè u culmine di a storia d'Israele. In realtà aghju una lista di sedici prufezie riguardanti Israele, di e quali tredici sò digià state cumpletate. Ne restanu solu trè da esse cumpletate, è l'ultima hè u ritornu di u Messia. Dicu sempre à a ghjente chì se tredici di sedici sò stati cumpletati, hè più di ottanta per centu. Ùn hè micca irragionevule aspittà chì u vinti per centu restante si compia. Ùn simu micca fanatichi, simu persone ragiunevuli. Diceraghju chì hè irragionevule rifiutà d'accettà a probabilità chì e trè prufezie rimanenti si compianu.
Avà vi leghjeraghju da Zaccaria 14: 1-3. Queste parolle sò indirizzate à Ghjerusalemme, avete bisognu di capisce què.
"Eccu, u ghjornu di u Signore vene è u vostru bottino [o u vostru saccheghju] serà divisu in mezu à voi. Perchè riuniraghju tutte e nazioni per cumbatte contr'à Ghjerusalemme..." Avete intesu què? Hè abbastanza vicinu à accade, puderia accade in pochi mesi in ogni mumentu. Sè e Nazioni Unite pigliassinu una certa decisione, si compierebbe. Pensu chì ci hè più tempu di què ancu, ma ùn vogliu micca entre in e ragioni di què.
«Perchè eiu riuniraghju tutte e nazioni per cumbatte contr'à Ghjerusalemme; a cità serà presa, e case saccheggiate, è e donne viulate. A mità di a cità anderà in cattività, ma u restu di u populu ùn serà micca tagliatu fora da a cità. Allora u Signore anderà avanti è cumbatterà contr'à quelle nazioni, cum'è ellu cumbatte in u ghjornu di a battaglia. È in quellu ghjornu i so pedi si fermeranu nantu à u Monte di l'Ulivi...» Quandu Ghjesù hè cullatu in celu, da induve hè andatu? U Monte di l'Ulivi. Dui anghjuli anu dettu à i discìpuli: «Stu stessu Ghjesù chì hè statu purtatu da voi in celu venerà cusì cum'è l'avete vistu andà in celu». Hè andatu da u Monte di l'Ulivi, hè andatu in e nuvole; torna in e nuvole è i so pedi si fermeranu nantu à u Monte di l'Ulivi.
È ci serà un grande terramotu. A muntagna serà divisa in duie, a mità andendu à u nordu è a mità à u sudu. Aghju passatu u mo ultimu annu di serviziu militare in un uspidale britannicu nant'à u Monte di l'Ulivi in un puntu chì credu esse u puntu esattu induve a muntagna serà divisa, perchè hè una zona di terremoti. Ci hè statu un terramotu quì in u 1923 chì hà dannighjatu cusì gravemente una di e torri di l'edifiziu chì nimu ùn hè permessu di cullà. Dunque, per mè questu hè estremamente vividu, possu quasi vedelu in a mo mente mentre ne parlu.
Calchì volta u Signore mi parla mentre parlu à a ghjente. Eccu eru, predicendu stu missaghju, ma qualcosa stava succedendu in a mo mente è era questu, in un certu sensu. Se u Signore hà intenzione d'intervene per contu di u populu ebraicu è di a cità di Ghjerusalemme, perchè lascerà a metà di a cità andà in cattività? E case seranu saccheggiate è e donne viulate. Perchè ùn l'avaria micca fattu prima chì questu accadessi? Questu stava succedendu in a mo mente mentre u predicava. Aghju pensatu d'avè a risposta perchè u Signore ùn intervenerà micca finu à chì u so populu ùn sia ghjuntu à un mumentu di disperazione tutale, quandu ghjunghjenu à u puntu induve sanu chì ùn ci hè assolutamente nisuna altra speranza è nisuna altra fonte d'aiutu chè Diu è u Messia. Allora Ellu interverrà. Aghju vistu questu cum'è un principiu chì parechje volte Diu ùn intervenerà micca finu à chì ùn ghjunghjimu à u puntu di disperazione.